femei de floarea soarelui puţin sărate

Ieri, inspre seara, am apucat la locul de joaca din spatele blocului, cu cei mici. In jurul nostru sapte femei. Si ele, cu plozii prin preajma. Toate spargeau seminte de floare. Scuipau de zor in toate partile printre povesti despre copii si barbati.

Una dintre ele, cea mai blonda, isi ajuta cu mare grija (numita in continuare si grija materna) fetita sa urce pe tobogan (cunoscut si sub numele de topogan). I-a dat mana sa-o urce treptele cand descopera surprinsa ceva negru si lipicios pe obrazul stang al odraslei. Cu buricele degetelor incerca in zadar sa curete pielea micutei. Coaja de floarea soarelui, scuipata in cel mai bun caz de ma’sa, era lipita rau de tot.

In cele din urma, nici macar coaja de floare nu a putut rezista in fata armei secrete, unghia. Conducandu-si fetita din priviri, atenta la fiecare pas, nu care cumva sa se impiedice pe scari, mamica salvatoare si-a reincarcat incisivii centrali superiori si inferiori cu munitie neagra si putin sarata.

longest day

O super piesa. (atat si nimic mai mult)

I was walking home lonely the other night
I couldn’t see a single star in the sky
Oh, they must be too high
Shadows dance around me in the dark
Oh, don’t stop.

This could be the longest day
And the night has yet to come
This must be the door to take
There’s nowhere left to run
This could be the longest day
And the night has yet to come
This must be the door to take
I’ve nowhere left to run.

Was eleven years to change what have been lost
One single shot was fired and what a cost
Oh, and what a cost.

This could be the longest day
And the night has yet to come
This must be the door to take
There’s nowhere left to run
This could be the longest day
And the night has yet to come
This must be the door to take
I’ve nowhere left to run.

I wanna run
I better run now
Run
As far as I can.

next level

Fara sa vreau am aflat ca am trecut in “camera urmatoare” – cum ziceam acum multi multi ani cand ne jucam shootere pe PC. Am trecut la next level… Cum am aflat? Simplu. Am dat cautare pe net pentru ce anume provoaca innegrirea unghiilor la picioare. Acum cateva saptamani bune mi s-au innegrit primele doua si sunt pe cale sa mai imi colorez inca doua.

Am dat peste articolul scris de Jeff Galloway in care spune ca aproape fiecare “alergator” are cel putin o unghie afectata de atrenamente. Ca vara este mai probabil sa ti se innegreasca, ca lucrurile, in general, se rezolva de la sine. Ca dupa o cursa lunga de genul maraton sau semimaraton este foarte probabil, daca ai scos untul din tine, sa se si vada la degetele de la picioare… Partial m-am linistit, desi as fi preferat sa raman in camera anterioara, cu toate unghiile normale.

Getting your first one (black toenails) is a sign that you’ve moved your training into a higher level.

nicotină online.

Ai fumat vreodata?

Daca nu, tot stii ceva (sau poti intui macar) despre subiect. Daca da, esti al meu.

Recunosc, (aproape) intotdeauna mi-a placut sa fumez, sa fumez in tihna. Poate la o cafea, sigur la o poveste. Sa savurez fiecare fum, sa inspir adanc fumul cu tot ce aducea el bun si sa-l expir pe indelete.

Nu foarte tarziu am inteles ca tot ce imi aducea bun venea la pachet cu multe rele. Unele nu le-am simtit din prima. Placerea parca disparuse, nu mai putea savura fiecare tigara. Tuseam. Oboseam. Imi mirosea pielea a crumiera. Era si destul de costisitor, desi nu am prins vremurile astea in care obiceiul de a fuma este unul nu foarte ieftin. Puteam sa-mi aprind viciul, oriunde, desi nu o faceam.

De aici si pana la primul gand de a ma lasa de fumat nu a fost decat un pas. Eram ezitant intotdeauna. Oricand de mult rau imi faceam singur, nu ma puteam dezlipi usor de obiceiul pagubos. M-am framantat mult, mai rau ca un cozonac moldovenesc, pana am izbutit, pana m-am lasat.

Astazi mi-am dezactivat contul de facebook.