cautam piese (noi) bune pentru alergat… exact cum zice in reclama la ciocolata ROM – cu zvâc – si uite peste ce am dat.

Dupa cum (cel mai probabil) nu stiti, luni mai toata ziua am fost plecat, cu Mara, la Cluuuj. Decizia am luat-o destul de „din scurt” dar ne cam saturasem de vesnicul subiect „oare cu ce Doamne Iarta-ma traieste fata asta”? S-a dovedit (spre bucuria tuturor) ca Mariuca sta chiar foarte bine cu sanatatea. Analizele au fost nu bune ci perfecte.

Intre cele cateva vizite la Pediatrie 3, m-am aventurat, intr-un Cluj destul de aglomerat, pana la Iulius pentru o sedinta de spa: Mac, inghetata si H&M. Doar mititica si cu mine. Am urcat in parcarea deasupra mall-ului unde batalia pentru un loc de parcare era neasteptat de dura: sfarsitul de saptamana tocmai trecuse, era abia luni, nici macar amiaza. Problema tuturor (si a mea, recunosc) este ca daca am putea am parca masina in lift ar fi aproape bine. Pe aleea cea mai aproape de intrare, o masina frantuzeasca blocheaza ambele sensuri. Greu de explicat cum a reusit sa blocheze ambele sensuri, dar a reusit. Stau cuminte pret de cateva minute, doar doar varianta feminina (cu numere de Maramures) a lui Felipe Massa se va introduce cumva cumva, cu fata sau spatele in locul liber, ravnit de tot mai multi. Timpul ma presa iar cu coada ochiului zaresc, putin mai departe un loc bunicel. Imi indrept coreanca inspre acolo, parchez relax, imi iau Maruntzica jos din masina, cu grija si pornim de manutza spre intrarea in mall, lasand pe aleea blocata un sofer de limuzina germana, mult mai nerabdator decat mine. Nu dureaza mult si nervosu’ incepe sa claxoneze, incurajand absolut finutz femeia de la volan, cu un accent de Manashtur:  „auzi tu pi**doo, tu nu vrei sa te mishti azi?”.

De langa proaspat injurata soferita se ridica curentat la trei saizeci un barbat, sotul catastrofei, si se duce direct la geamul deschis a celui care-i injurase atat de crunt nevasta: „tu ce vrei ma P**A goala… vrei sa-ti F*T tatzi dumnezaaiii…? Tu nu vezi, esti orb? Locu’ asta de parcare l-am luat noi… misca-te de aici pana nu-ti f*t una si parcheaza in alta parte!” Bine, corect ar fi fost sa precizeze si timpul de cand nevasta lui incerca sa parcheze, adica de vreo zece minute bune. Omul din masina ii explica lui Bute ca si-ar cauta cu placere daca monumentul de nevasta’sa s-ar da cumva la o parte sa poata trece. Nu de alta, dar in spatele lui deja astepta o masina, si era la mijloc intre prostie si ignoranta.

Fiindca nu-si arata intentia de a cobori pentru traditionalul schimb de pumni (si flegme), absolut de bun simt in astfel de situatii, nu se ajunge la nicio concluzie. Sotul ramane descumpanit uitandu-se cand la soferul care injura mai mult sau mai putin vocal, cand la nevasta-sa (care, intre timp, demarase procedura de parcare cu spatele, miscand traumatizata ca la un examen auto masina cam cu cativa centimetri). Era clar deja dualismul intre postura de sot si obligatiile care decurg de aici, fata de sotia lui scumpa si draga careia ii jurase sa-i fie alaturi si la bine, si la rau (deci si in parcare la Iulius), si impulsul firesc de a o lovi puternic cu capul de volan.

In cele din urma, ratiunea invinge. Omul deschide portiera si incepe literalmente sa urle: „Ieşi afară proasta dracului! Afară, da acuma ni! Futu-l ȋn gură şi pe ăla care ţ-o dat carnetu’ ! Io mă sfădesc cu tătă lumea pentru tine, tu proastăăă!??!! Şi tu nu eşti in stare sa parchezi o maşina? Mai pupi tu p**a… pe maşina asta nu mai pui tu mâna câte zile ai…!!!“. Tipa coboara ghiocel iar taurul ii ia locul. Baga furios in mansalier si trosneste masina de un cos de gunoi din beton.

Toti au inceput sa rada! Inclusiv nevasta-sa. Inclusiv Mara.

Diferenta intre ele doua e ca fiica-mea nu a plans mai tarziu, acasa.