next level

Fara sa vreau am aflat ca am trecut in “camera urmatoare” – cum ziceam acum multi multi ani cand ne jucam shootere pe PC. Am trecut la next level… Cum am aflat? Simplu. Am dat cautare pe net pentru ce anume provoaca innegrirea unghiilor la picioare. Acum cateva saptamani bune mi s-au innegrit primele doua si sunt pe cale sa mai imi colorez inca doua.

Am dat peste articolul scris de Jeff Galloway in care spune ca aproape fiecare “alergator” are cel putin o unghie afectata de atrenamente. Ca vara este mai probabil sa ti se innegreasca, ca lucrurile, in general, se rezolva de la sine. Ca dupa o cursa lunga de genul maraton sau semimaraton este foarte probabil, daca ai scos untul din tine, sa se si vada la degetele de la picioare… Partial m-am linistit, desi as fi preferat sa raman in camera anterioara, cu toate unghiile normale.

Getting your first one (black toenails) is a sign that you’ve moved your training into a higher level.

513

Ma chinui teribil sa sintetizez in doar cateva cuvinte experienta traita duminica dimineata. Mi-e tare greu sa o fac. As vrea sa spun atatea si totusi ma autocenzurez.

Virusul mi l-a dat Dan Duma, care intr-un comment pe FB m-a invitat sa particip la a doua editie a maratonului de la Cluj. Am stat in cumpana pana in ultimul moment, daca sa o fac sau nu, dar cu siguranta as fi regretat daca nu alergam. Au fost putin peste 121 de minute intre Cluj Arena si capatul strazii Dorobantilor, nu toate grele, nu multe usoare. 21 km.

Am realizat tot ce mi-am propus: sa finalizez cu un ritm sub 6 min./km (5:47).

E prima competitie sportiva la care particip in viata mea, prima. Sper sa fie si o urmatoarea. O cursa cel putin la fel de grea psihic cat si fizic.

A fost o experienta intr-adevar, una frumoasa. Felicitari organizatorilor si tuturor celor care au participat.

adidas marathon 10

Physical activity is important in the fight against cancer. AKTIV Against Cancer supports specially designed activity rooms for cancer patients.
adidas is proud to support AKTIV Against Cancer’s work.

Asta scrie pe eticheta noilor mei pantofi de alergare (cunoscuti si sub numele de adidashi). Si nici n-au fost too expensive!

 

Aşa ceva nu să’xistă.

Probabil, adica nu probabil – sigur, ceea ce urmeaza sa scriu nu o sa te prea intereseze. Mie, unul in schimb, mi-a trezit un clocot interior care m-a facut sa caut, cu privirea intai, apoi cu mana dreapta, calculatorul de birou. Si repede, cu regula de trei simpla, cu ce viteza a putut alerga acest kenyan per km. O sa te las sa faci calculele singur, dar cu siguranta ca undeva s-a strecurat o greseala. Exact ca in 1976 la Montreal cand Nadia noastra (intotdeauna ne asociem cu mandrie de romanii merituosi si ii scuipam cu sila pe restu’) a blocat tabela de puctaj, cu nota 1:00, la fel cred ca si Makau a profitat de o greseala a organizatorilor acestui marathon.

Daca nu ar fi avut loc la Berlin, chiar as fi crezut ca o greseala e posibila.

Cum Doamne Iarta-ma e posibil sa alergi 42.195 de metrii in putin peste doua ore???

Aşa ceva nu să’xistă. E incredibil.

Poate, vreodata voi ajunge si eu sa alerg pana la finish. patruzecisidouademiiosutanouazecisicinci de metrii.

 

virgo

Tati, pot sa te intreb ceva?? Tatiiii…

Da, Luca, intotdeauna poti sa ma intrebi ceva…

Tati, tie ti-e frica de ceva? De ce ti-e frica?

Hmmmm, mai Luca… mie nu mi-e frica de nimic.

De nimic?

De nimic!

Da’ mie mi-e frica… de lacuste, deee intuneric, de capre si de…. si de paienjeni! Da, de paienjeni…

Mai Luca, fii serios, cum sa-ti fie frica de atat de multe lucruri?

Tati, cine-i fecioara ii fricos! Ii fricos, stii!! Si eu is fecioara! Ca si tine… suntem doi fricosi.

Ti se pare tie ca eu sunt fricos?

No bine, tu nu esti… da eu sunt!

Lucaaa… hai sa vedem, de ce ai zis ca ti-e frica? De lacuste, parca, ai zis intai…

Aaaa… lacustele sunt mici si amarate, nu au ce sa-mi faca… mie. Eu sunt mult mai mare decat ele, n-au ce sa-mi faca.

Cand e intuneric, aprinzi o lumina, si gata si cu intunericu… de capre… pai parca la Salciua i-ai dat caprei de mancare si te-ai jucat cu ea… nu cred ca ti-e frica de capre, chiar nu cred…

Nu mi-e frica nici de capre, ai dreptate… iar de paienjeni, tati, de paienjeni…?

Luca, daca tu nu ai treaba cu ei, nici ei nu au cu tine… isi fac panza in liniste, tu le dai pace… ei isi vad de treaba lor… vezi ca nu ai de ce sa te temi?

Ai dreptate, tati. Ai dreptate! Nu mi-e frica de nimic. Noi fecioarele suntem tari… nu-i asa?

Suntem tari, Luca…, suntem tari. (a se citi autoironia…) Esti unul la un million, pustiu’!!!

Si tu tati, esti unul la un catralion.