Andrei Cucuianu – despre lectura.
pe mine m-a miscat… pe tine?
Te rog, aşteaptă-mă!
Parintii tai stiu ca venim dupa ei? Ai vorbit cu ei? Da, sigur. L-am spus. Coboara imediat.
La CD-ul japonez al coreencei a inceput o melodie care, fara sa o vad decat cu coada ochiului, a miscat-o pe madam.
Cine canta melodia asta, Paul?
Stefan Iordache. Mai mult o recita…
Stefan Iordache…. Paul, tu stii…, cu ani in urma, am fost vecini, usa in usa cu acest Stefan Iordache? Ma rog… cand stateam la curte, eram poarta in poarta cu acest domn, Iordache. Primul meu gand, recunosc, a fost ca iar madam „loveste” puternic in ele… apoi a continuat… era un om dificil, plin de el… daaa… si trageau niste petreceri…off. Bine, pe mine si pe Puiu nu ne deranja, buninteles.
Mare actor, zic eu in compensare oarecum la caracterizarea pe care tocmai o auzisem si care nu era tocmai in concordanta cu imaginea mea despre Stefan Iordache, ca un gest reparator, oarecum. Dar pana la urma, eu l-am vazut in cateva filme, interviuri si acum, de cateva zile ii am vocea cu mine in coreanca.
Stii, era casatorit cu nepoata lui Tonitza. Nepoata pictorului. Mihaela parca o chema, dar nu mai retin exact. Nu era o femeie frumoasa, nu… nu era o femeie frumoasa. Partea asta cu nu era o femeie frumoasa a repetat-o de vreo trei ori, apasat incat mi-a dat impresia ca e putin rautacioasa. Si ea era cam cu nasul pe sus, nu neaparat cu noi, pentru ca nici noi nu eram fiescine. Puiu era la minister pe vremea aia, iar eu la televiziune. Bine, si Stefan Iordache o trata ca atare… Ea a si zis o data, pare-mi-se, o data la un interviu cum ca asa sunt oltencele, si… in sfarsit. Cert este ca erau putin ciudati amandoi. Bine, el actor mare, ea era tot ceva pe la teatru. Nu mai stiu exact cu ce anume se ocupa, dar era tot in breasla.
Da? N-am stiut. Si ziceti ca era nepoata lui Tonitza?
Da, era nepoata pictorului. Era pare-mi-se ca din Craiova, sau mama ei era din Craiova. Olteni, orisicat. Nu mai stiu exact, daca ea sau altcineva a mostenit averea, picturile lui Tonitza, ma intelegi… Nu de mult timp am urmarit, s-au scos la licitatie cateva tablouri, scumpe… zau. Ei, ea era din Craiova iar Stefan Iordache din Cluj.
Din Cluj? Nu cred. Eu stiam ca e tot din sud, de undeva. Nu stiu… In timp ce madam imi repeta ca e din Cluj suta la suta, ba mai mult, a venit in completare cu amanuntul ca era fiu de croitor, eu imi foloseam Bold-ul si am cautat rapid pe net informatii despre locul nasterii… Calafat. Ei, mi-am zis, tineam eu bine minte. Dumneaei nu i-am zis nimic, de frica ca nu o sa imi mai povesteasca.
A murit saracu, nu de mult, intai el, apoi ea. S-au iubit mult. Au fost impreuna mult timp… mda… sunt sigur ca acum se gandeste la domnul Popescu. Da, a murit de ciroza. Avea ficatul praf… iti spusesem eu, faceau domnule niste petreceri cu lautari cum nu s-a mai pomenit.
A trebuit sa intervim, pentru ca asta o stiam sigur, Stefan Iordache a murit de leucemie, intr-o clinica din Viena, pe la inceputul toamnei, dupa ziua mea, in 2008. Eram in spital si parca aud si acum stirea de la televizor. Regretatul actor Stefan Iordache s-a stins ieri… … dupa o lupta cu o boala care nu iarta. Sigur a murit de leucemie… Da? Nu stiu de ce tineam minte ca a murit de ciroza. Doctorul Angelescu, de la Floreasca ne-a zis ca are ciroza. Ei… stiai ca la inmormantarea lui, pe coroana, sotia a scris, „te rog, asteapta-ma”? Nu, n-am stiut. Nu mai pot zice nimic. Chiar…. Da, si ea s-a dus saraca imediat dupa el, nu stiu daca a durat un an…
Uite-i ca vin, acum coboara…. La Multi Ani!
zbor
bunătate
Arata ca un Mos Craciun, un Mos Craciun al strazilor. Cu barba cenusie, dezordonata si trista, cu faţa umflata de frig, imbracat ca o ceapa degerata. Singur. Singur si uitat.
Asa l-am regasit, ieri dimineata, pe mosul meu. Acela cu care ma intalneam, toamna aceasta, pe alee, in zilnicele mele plimbari alergate. L-am revazut cu coada ochiului si m-am intristat. Sfida frigul. Sau incerca sa o faca.
Cu el in minte am ajuns acasa si am inceput sa pregatim un mic pachet. La noi acasa il stim toti. E acelasi mos care asta vara i-a pupat mana lui Luca, dupa ce timid (chiar fricos), piciul i-a dat o bacnota de un leu. I-a pupat mana si i-a urat sanatate. Si Nicoletei i-a multumit, intr-un mod sincer, la primirea unor bani si a ceva de mancare.
Cand i-am mai dat bani pe alee, o facem din alergare. Niciodata nu m-am oprit sa-l ascult. Mi-era teama ca nu mai pot continua, ca vorbele lui grele imi vor cuprinde picioarele iar mintea mea va ceda. Cu castile in urechi imi continuam programul. Ieri, nu.
Ieri am coborat din masina, de unde si Nicoleta, Luca si Mara il priveau cu mila. Am coborat si i-am lasat o plasuta cu putina mancare, cumparata mai inainte de la alimentara, si o sticla de apa. Dulciuri primite de cei mici si cativa lei. Destui pentru unii sa traiasca o zi intreaga. Pentru altii, bacsis la un birt de fite.
I-am pus micile atentii pe patura unde doarme, unde avea doua pachete de bomboane, unul desfacut iar celalat intreg. In timp ce-si indesa banii la piept imi zice… poti lua daca vrei, bomboane. I-am refuzat multumindu-i frumos. I-am urat sanatate (cateodata imi displace ca nu stiu sa doresc altceva) si m-am intors in masina.
Sigur a fost Mos Craciun. Unul uitat de lume, unul pe langa care trecem nepasatori zi de zi. Un mos care nu a uitat sa daruiasca, din nimicul lui.
Bossa Nova
In Brazil, to do something with “bossa” is to do it with particular charm and natural flair, as in an innate ability.
Bossa Nova.
Atat. Restul e de prisos.
01 – Stan Getz, João Gilberto – The Girl from Ipanema
02 – Stan Getz, João Gilberto – Doralice
03 – Stan Getz, João Gilberto – P’ra machucar Meu Coraçao
04 – Stan Getz, João Gilberto – Desafinado
05 – Stan Getz, João Gilberto – Corcovado
06 – Stan Getz, João Gilberto – So Danco Samba
07 – Stan Getz, João Gilberto – O Grande Amor
08 – Stan Getz, João Gilberto – Vivo sohando

