Sunt fericiti cei care, chiar daca au ceva, raman in duh, saraci. Fericiti sunt cei care nu se ataseaza de a avea. La fel, pot fi unii saraci, neavuti, care tot timpul vizeaza la achizitii. Acestia din urma sunt saraci in practica dar bogati in duh, adica dupa mintea lor ala e SCOPUL, a avea.

Invers, cel care bogat fiind ramane cu inima smerita, nu se ataseaza, nu se identifica cu averea lui, cu posesiunile lui, acela in duh ramane sarac.

Asta ni se cere.

Orisice ne da Dumnezeu sub beneficiul lui “a avea” sa nu ne impurifice sufletul si sa ramanem in duh cum eram cand nu aveam.

Fericiti cei saraci cu duhul nu inseamna fericiti cei prosti, cei care nu prea pricep. Dimpotriva, cei care nu pricep, care nu au mintea deschisa, sunt o sursa a raului.